Tags

, , ,


“M-am aruncat în pat cu ţigara neaprinsă între buze. Aceaşi rutină zilnică… Am aprins-o. Primul fum, aer curat…”

Graţian Lascu are 19 ani şi acum câteva săptămâni şi-a lansat prima carte – “Amintiri din prezent” după 2 ani în care s-a chinuit s-o publice. Cartea a bătut ceva drum din Oradea până în oraşul meu şi a durat vreo 2 săptămâni până a ajuns în mâna mea. Şi bineînţeles că am primit-o fix într-una dintre cele mai proaste zile ale mele, o zi plină cu o grămadă de chestii de rezolvat şi de făcut. Dar nu puteau fi amânate, iar cartea trebuia să aştepte pe masă, neputând să o deschid sau s-o răsfoiesc, ştiind că n-am s-o las jos dacă încep.

Din primele 5 pagini, am ştiut că am să mă identific cu personajul. Nu, nu în sensul că povestea ne-ar semăna în vreun fel. Chiar deloc probabil. Dar felul de a gândi, felul de a interpreta lucrurile, felul de a povesti, felul de a… Dac-aş fi avut ceva mai mult talent la scris şi aş fi trecut prin acele situaţii, aceea ar fi fost povestea mea, cartea mea, viaţa mea. Ştiu că în mare parte, cam la fel aş fi gândit sau reacţionat.

Trecând peste legătura mea cu această carte…

Iubirea unui misogin. Pare-mi-se că aşa ceva o descria şi Graţian. Şi probabil e cea mai concretă şi scurtă descriere posibilă. Pentru că asta e. O poveste de dragoste. Nu, nu e o carte siropoasă. E singurul gen de poveste de dragoste care mi se pare “digerabil”… Sentimente sincere, de care nu te-mpiedici tocmai zilnic, dar nu, nu e o iubire cu happy end. Protagoniştii nu se iubesc la nesfârşit şi nu trăiesc fericiţi pân’ la adânci bătrâneţi, nu împreună cel puţin, nu în carte cel puţin. Deci e o poveste realistă, o poveste pe care o poate trăi oricine, o poveste în care poţi să crezi, cu care să poţi să te identifici. Dar e doar a lui.

Autorul nu-şi cere scuze, nici pentru ce spune, nici pentru ce face, nici pentru cine a ajuns să fie, nici pentru cine a fost. Îşi asumă. E povestea lui. Şi ştie că nu e datoria lui să mulţumească pe nimeni. Şi totuşi, se pare că o face, ţinând cont de faptul că sunt convinsă că nu puţini au fost cei care aproape s-au îndrăgostit de cartea lui.

Un el ce nu se încrede în nimeni, o ea sigură pe frumuseţea ei. Un el care-a fost tras în piept de prea multe ori, o ea ce ştie cât să ofere ca să se facă dorită din ce în ce mai mult. Fum de la mult prea multe ţigări. Iz de cognac. Parfum dulce de femeie. Versuri. Cafea. Terapie prin rap. Gânduri. Sentimente. Aşternuturi. Cărţi. Scrumiere pline. Greşeli în noapte. Beţie. Poezie. Tinereţe. Şi o mică doză de misoginism… Mică, fiindcă nu-i (d)racu’ aşa negru cum îi place să creadă. “Amintiri din prezent” de Graţian Lascu. Prima carte citită într-o singură zi.

Cartea se poate comanda de aici. Recomand cu drag.

Îţi mulţumesc încă o dată, Graţian, pentru că mi-ai redat apetitul pentru lectură, mă lăsasem pe tânjeală, din nou. Şi pentru alte atâtea chestii de care ţi-am spus. Aşteptăm următoarea carte, nu?

Advertisements